
În noaptea de sâmbătă, după ce toate pregătirile s-au încheiat, după cântatul cocoșilor de miezul nopții, oamenii se primenesc să meargă la biserică. Se spală pe față cu apă în care au pus un ou roșu, o monedă de argint și busuioc. Pun haine noi și curate. Iau cu ei o pască și ce mai vrea fiecare și se duce la biserică. Acasă rămân numai neputincioșii. După ce preotul anunță învierea și le dă lumină, oamenii se îmbrățișează. Se întorc cu lumânarea aprinsă acasă și o sting de grindă, desenând acolo, cu fum, semnul crucii.
Se reîntorc în zori, când pasca este sfințită în curtea bisericii. Cei mai mulți pun sub pască o desagă în care găsești: ouă, slănină, brânză, cârnați, unt, sare, făină, piper, usturoi, busuioc, tamâie, sineală … (până și sineală!) Unele dintre ele devin leacuri peste an. Din anafura de Paște se pune în sarea vitelor, se dă câinelui să nu turbeze. Dacă un șoarece ar mânca din această anafură, s-ar face liliac.
Masa pentru Paște se așaza cu grijă. Morții mănâncă din pomenile care se fac pentru ei: ouă roșii, colac, caș și miel.
(Text: Irina Nicolau, Ghidul Sărbătorilor Românești)