Povestea ouălor încondeiate/împistrite (închistrite)

Încondeierea ouălor de Paște, este o tradiție străveche, de origine precreștină, practicată în Europa centrală și estică. Ouăle încondeiate simbolizează sosirea primăverii și renașterea naturii.

În tradiția populară românească, ouăle de Paște sunt considerate un simbol al regenerării și al purificării, ce protejază animalele din gospodărie. Încondeierea ouălor este practicată exclusiv de femei, cu o săptămână înainte de Paște, de obicei în „joia verde” și „vinerea seacă” în credința că acestea nu se strică.

Femeile trebuie să coloreze ouăle în fiecare an: se zice că atunci când nu se vor mai face ouă roșii, vine sfârșitul lumii. Cojile ouălor de Paşte se aruncă în râu, ca apa să le poarte în ținutul „Blajinilor”, la capătul lumii, aproape de Apa Sâmbetei.

Ouăle încondeiate/împistrite sau închistrite pot fi scrise sau desenate în două culori (una de fundal și una pentru motivul decorativ) sau policrome, muncite sau necăjite: cu ornamente simple sau în relief. Pentru împistrire se folosesc baia integrală de culoare şi tehnica cruţării succesive a fondului. Unealta de bază, chişiţa, este un beţişor având la unul din capete fixată o bucăţică de tablă foarte subţire, având în interior un orificiu foarte fin prin care să poată trece ceara fierbinte.

Dacă în trecut culorile destinate ouălor încondeiate erau roșu, negru și ocru, în prezent se folosesc mai toate culorile de bază.

Simbolurile geometrice au fost interpretate arhetipic: etnologii spun că linia dreaptă verticală simbolizează viața, linia dreaptă orizontală, moartea; linia dublă dreaptă, eternitatea; linia formată din dreptunghiuri simbolizează gândirea și cunoașterea; linia ușor ondulată, apa, purificarea, pe când spirala simbolizează timpul și eternitatea iar spirala dublă arată legătura dintre viață și moarte despre care este vorba în sărbătoarea Paștelui, Învierea.

Un alt simbol de pe oul încondeiat este Cosmosul. Acesta conţine 3 planuri: Cerul Apropiat (cerul zilei), Cerul Mediu (înstelat) şi Cerul Îndepărtat (întunecat). Pe Oul Cosmic, cele trei ceruri sunt delimitate de două porţi solstiţiale: poarta părinţilor, în constelația Racului (lunară) şi poarta zeilor, în constelația Capricornului (solară). Cele două capete ale oului încondeiat, împodobite de obicei cu o floare în opt petale, simbolizează iniţierea subpământeană, de dinainte de naştere, şi iniţierea în Cer, de după moarte. Cu alte cuvinte, omul intră, din veşnicie, în lumea cunoscută prin „poarta părinţilor” şi se întoarce în veşnicie prin „poarta zeilor”. Între cele două veşnicii există Hora Oamenilor Sfinţi (romburile, marcate şi cu Crucea Nordului în interior), prin care sunt figurați de fapt străbunii.

Oul este reprezentarea universului cu cele văzute și nevăzute: prin suprapunerea crucii Cerului (dreaptă) cu crucea Sfântului Andrei (crucea Nordului, constelația Lebăda) ia naștere un romb, simbol al naturii duale a lui Hristos și a dublei apartenențe a ființei umane (la Cer și la Pământ). Mersul soarelui se poate figura prin linii drepte (străvechiul simbol al zvasticii). Dacă i se suprapune și sensul de mişcare al Lunii, va rezulta simbolul numit floarea vieții.

În desene, triunghiul indică treimea, dar și cele trei momente fundamentale ale omului (naştere, viaţă şi moarte) și cele 3 instanțe ale psihicului: percepția, imaginaţia şi extazul. Modelul „cireşica” e aproape identic cu vârtelniţa de pe ceramica de Cucuteni. Motivul „cărarea rătăcită”, care se desfăşoară pe întreaga suprafaţă a oului ca o spirală cu volute reprezintă Calea Lactee, numită Cărarea Ciobanului. Simboluri asemănătoare se regăsesc și pe ouăle încondeiate ucrainiene (pysanky) sugerând originea lor comună în cultura Cucuteni-Tripolyie.

(Text: Roxana Melnicu)