Paștele catolic, la noi și pe alte meleaguri

Paștele face parte din linia sărbătorilor care semnifică renașterea – acestea sunt prezente în toată lumea și în toate religiile și credințele. Este uimitor că oamenii de pretutindeni și-au reprezentat moartea urmată de renaștere, pe care cu toții o puteau vedea la plante și unele animale și și-au dorit identificarea cu ele. Așa au ajuns să vadă suferința, secerarea, moartea, îngroparea, ca urmate de un moment glorios de renaștere – ceea ce exprimă dorința omului de a trece și el prin aceeași soartă, de a renaște la viață după moarte.

În România, în anumite zone din Transilvania, în Sâmbăta Patimilor, băieţii împodobesc crenguțe cu panglici colorate, iar seara la lăsarea întunericului, se strecoară în curţile fetelor de măritat şi le agaţă în brazii de la poartă. Fetele, care la rândul lor pândesc la ferestre, ştiu pe cine vor răsplăti la stropit, în prima şi a doua zi de Paşte. După numărul de crenguţe primite, se face imediat și topul popularității fetelor din sat. Pentru copiii din riturile romano-catolice, reformate şi evanghelice, de Paşte vine Iepuraşul care ascunde ouăle colorate prin curţile caselor. Astfel că, în dimineaţa primei zile a Paştelui, cei mici încep goana după găsirea ouălor colorate, pentru a-şi umple coşuleţele.

La germani şi maghiari se merge cu stropitul sau udatul. Obiceiul îşi are originea în perioada precreştină, ca simbol al vieţii şi fertilităţii, dar şi în amintirea faptului că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii. La început, stropitul se făcea cu apă, ulterior este folosit parfumul. Apa este simbolul purificării încă din precreștinism și pentru faptul că apa provine din fântâni a apărut împodobitul cu ouă al fântânilor din satele populate de nemți.

În Germania, în nord se aprind focuri imense care ard simbolic toate rămășițele iernii și odată cu ele și sentimentele rele. Acest obicei există și în Olanda.

În Africa bisericile sunt decorate cu haine confecționate în formă de fluturi, flori, copaci și banane. Imnurile creștine sunt însoțite de bătăi de tobe și Kigelegele, sunete de înaltă ținută morală, realizate de femei. După masa de Paște, au loc dansuri tradiționale în afara bisericii.

În Rusia oamenii sparg ouăle folosind cuie, pentru a-și aminti de moartea lui Hristos. Se coc prăjituri tradiționale, cunoscute sub denumirea de kulich și fac pascha, pe care o aduc la biserică, unde preotul o binecuvântează.

În Suedia tinerii se biciuiesc cu nuiele de mesteacăn decorate și împodobite, în amintirea chinurilor lui Hristos. În Joia Mare se aprindeau focuri pentru a alunga vrăjitoarele, oamenii chiuie ciudat; se zice că atunci vrăjitoarele se sperie și zboară către casa lor „Bllkulla”. Astăzi acest eveniment este sărbătorit pentru amuzamentul copiilor.

În Italia clopotele bisericilor tac în Joia Mare și liniștea se așterne peste întregul ținut. Oamenii sunt mai tăcuți și mai gânditori, amintindu-și de răstignirea lui Iisus. În dimineața zilei de duminică, se aud din nou clopotele, care-i anunță pe oameni că Iisus a înviat. Copiii găsesc ouă ascunse prin casă sau în grădină. În Italia copacul care simbolizează victoria vieții asupra morții este măslinul, și nu palmierul. În duminica Floriilor, oamenii duc la biserică ramuri de măslin pentru a fi sfințite.

În Bulgaria primul ou roșu se ciocnește chiar de zidul bisericii.

În Spania procesiunile încep în Duminica Floriilor, oamenii merg la biserică, iar copiii duc ramuri și frunze de palmier sau măslin pentru a fi binecuvântate de preot. Băieții au ramuri simple, în timp ce fetele duc unele ornate cu bomboane și beteală. Procesiunile Patimilor sunt tradiționale, datând din secolul al XIII-lea: localnici având fața acoperită cu glugi (nazarenos costaleros) poartă pe umeri greutățile fiecărui cortegiu. Alți nazarenos însoțesc alaiul, alaturi de alte persoane care poartă doliu, bărbații fiind îmbrăcați în costume negre (și unii desculți), iar femeile sunt înveșmântate cu tradiționalele mantii din dantelă (mantilla) cu rozarii.

Paștele evreiesc se ține o dată pe an la 15 Nisan (martie-aprilie), prima lună din calendarul religios al evreilor, a cărui începere era odinioară vestită în temple prin sunetul lung de corn. Calendarul evreiesc începe de la facerea lumii, care a avut loc în anul 3.760 î.H., conform credinței iudaice.

Conform tradiției, ținuta de Paște este obligatorie și simbolică: beduinul îmbrăcat pentru o călătorie iminentă, cu toiagul în mână (Exod 12, 11), ca să amintescă evreilor că sunt călători pe pământ. Chiar și pământul făgăduinței era casa lor temporară, dată în folosință de Dumnezeu – creatorul și proprietarul lui de drept.

Paștele evreiesc este acum o sărbătoare în familie, fară miel de sacrificiu. În toate sinagogile, în seara de 14 Nisan, după apusul soarelui, se rostesc rugăciuni speciale. Aceste ceremonii sunt urmate în casele credincioșilor de cina pascală, desfășurată după ritualul numit Seder. Sărbătoarea pascală durează opt zile, în care evreii mănâncă matzah (azimă, pâine nedospită) și se țin departe de tot ce este preparat cu drojdie. Ca să fie siguri, aruncă înainte de Paște toată mâncarea cu drojdie pe care ar fi putut-o avea în casă!

În primele două seri de Paște, se ține o ceremonie numită Seder, în timpul căreia se consumă patru pahare de vin și ierburi amare (marror) și care repovestește eliberarea evreilor din Egipt prin intervenție divină. Sursa poveștii este Haggadah – o narațiune vie, ce se transformă la vreme de sărbătoare într-un dialog între părinți și copii, menit să-i facă să înțeleagă faptul că înțelepciunea și cunoașterea sunt un mod de viață.

În toată lumea sunt sărbători ale morții și renașterii timpului, naturii și omului: astfel de sărbători sunt Anul Nou chinezesc, anul nou persan Naw-Ruz, care are loc la echinocțiul de primăvară și este sărbătoare pentru două religii: Zoroastrianism și Baha’i.

Tot sărbători ale renașterii sunt și Ramadanul musulmanilor, dar și Festivalul Lathmar Holi din India, care are loc la 22 martie și se desfășoară ca o „luptă“ semiamoroasă între bărbați și femei, în amintirea confruntării între zeul Krishna și iubita lui Radha.

(Text cu citate din articolul publicat de Ivana Iancu)

Să vă fie de folos!