
Sâmbăta dinainte de Florii este dedicată morților. Femeile fac plăcinte și le dau de pomană. Nu torc ca să nu se îmbăleze morții care așteaptă la poarta Raiului să vină clipa când pot reveni pe pământ.
Despre Lazăr vorbesc trei tipuri de legende care contureaza trei personaje diferite. Una dintre ele se referă la fratele Mariei și al Martei, Lazăr cel înviat de Iisus. Textul, în versuri, are origine cărturărească iar în final se spune că Lazăr cel înviat și-a terminat zilele printre pământeni fără să mai râdă niciodată, trăind numai cu gândul la Rai.
Lazăr și plăcintele
Lazăr cere mamei să-i facă plăcinte, dar aceasta toarce și nu-i face. Țipând și tăvălindu-se pe jos în jurul ei, Lazăr se înțeapă în fusul pe care mama îl scapă din mână. Moare. Vin surorile și îl îngroapă:
La umbra nucului
În calea voinicului
În ardeiul sârbilor
În piperul grecilor
În pamblica fetelor.
(Text Irina Nicolau, Ghidul sărbătorilor românești)