
Graiul maramureșean este unul din cele 5 subdialecte de bază ale daco-românei, alături de graiul muntean, moldovean, bănățean și crișean. Azi este pe cale de dispariție, fiind utilizat parțial de maxim 100.000 oameni din Țara Maramureșului și din satele românești din Maramureșul de nord (Ucraina). În Țările Codrului, Chioarului și Lăpușului se vorbesc graiuri crișene și transilvănene.
Graiul maramureșean are trei ramuri: centrală, care este cea mai reprezentativă (pe văile Mara, Cosău, și Iza inferioară și mijlocie), nord-vestică (pe valea Tisei, cu influențe din Țara Oașului) și cea sud-estică (pe Iza și Vișeul superioare, unde se percep influențe din Năsăud).
În graiul ”moroșenesc”, multe cuvinte și expresii sunt diminutivate, prescurtate ori pronunțate diferit, uneori cu reguli gramaticale diferite: palatalizări (mnic-mic, zini-veni etc.), scurtarea cuvintelor (fo-fost, me-merge etc.), rotacisme (corindă-colindă, gerunche-genunchi etc.) și multe altele.
Lexicul conține câteva mii de termeni particulari, împrumutați mai ales din limba maghiară (ageag-lut, bdirău-primar, celedi-familie, corhaz-spital etc.), ucraineană (a agodi-așepta, băsadă-vorbă, buiac-obraznic, plisă-apă adâncă etc.), germană (credenț-dulap, laibăr-vestă, șpor-sobă, tut-prost etc), evreiască/idiș (coșer-curat, cinstit, hrenzăle-plăcințele de cartofi, paisli-perciuni etc.) ori din alte limbi, dar s-au păstrat și termeni de străveche origine dacică, mai ales păstorești (bâr-onomatopeic de mânare a oilor, strungă, călbază-boală a oilor), latină (balț-voal, blem-să mergem, ceteră-vioară, păcurar-cioban etc.) sau cu etimologie necunoscută.
Există o mulțime de expresii savuroase: Doamne sprân ș-apără! (Doamne ferește!); de-a moi (la înmuiat); nu-i modru (nu se poate); mă taie jâgăraia (mă doare stomacul); tere pere (varză!, de nimic); tăt tie tau! (am să te tai!); a umbla val (a se agita); no ni mă la el ce be! (uită-te la el ce bea!) etc.
Ori: l-o cotat în jăburi șî i-o găsât jașcău cu dohan șî măcăuță, holoptinu, șcătuița cu unsoare șî dugauăle de la uiegi (l-a căutat în buzunare și i-a găsit punga cu tabac și chibrituri, buletinul de identitate, cutia cu cremă și dopurile de la sticle).
Fragment de dialog: Ilea, mă ibdești? Îhî, mă Ioa! Da jâb? Uă! (Ileana, mă iubești? Da, măi Ioane! Tare? Foarte!)
Notabile sunt și cele nu mai puțin de 15 sensuri diferite pentru un singur scurt cuvânt:
1. No (Ai dreptate). 2. No! (Nu ai dreptate). 3. No!!! (Ce atâta grabă?!). 4. No!!! (E urgent!). 5. No? (Ai decis?). 6. No! (Mai umple-mi urgent un pahar). 7. No-no-no! (Nici vorbă!). 8. Nooo… (Un moment!). 9. No! (Salut!). 10. No… (Îmi cer scuze). 11. No?… (Care-s noutățile?). 12. No… (Ce te-ai băgat așa, n-ai văzut că eu aveam prioritate?!). 13. Nooooo!!!… (Iar e gol portmoneul). 14. No? (Ce zici?). 15. No! (Să ai o zi frumoasă!)
Text: Teofil Ivanciuc
Foto: Gheorghe Petrila
Foarte interesant, parca este o alta limba si totusi, este limba noastra.
Multumesc pentru articol!
Cu drag! Să îți fie de folos!