Buna Vestire/Blagoveștenia

În fiecare an, la 25 martie, prăznuim prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, Buna Vestire sau popular Blagoveștenia (termenul slav corespunzator celui de Buna Vestire). Este praznicul în amintirea zilei în care Sf. Arhanghel Gavriil i-a vestit Sf. Fecioare că va naște pe Mesia. Conform unei superstiții, de Buna Vestire este bine să se puna în pragul casei sare și pâine pentru hrana îngerilor. În vestul țării, Buna Vestire mai este cunoscută și sub denumirea de Zămislirea Domnului. În calendarul popular, Buna Vestire mai poartă și numele de Blagoveștenii sau Ziua Cucului.

În regiunea Bucovinei, de Buna Vestire nu se pun ouă la cloșca deoarece se crede ca puii ar putea ieși cu două capete și patru picioare.
În alte regiuni, pentru a se asigura că vor avea parte de roade bogate în livezi, oamenii amenințau pomii cu toporul după care îi stropeau cu țuică. Tot în această zi locuitorii Maramureșului adună toate lucrurile nefolositoare de prin curți și le dau foc. Acest obicei poartă numele de Noaptea focurilor și este practicat de către toți maramureșenii, începând de cu ziuă și durând de obicei până după miezul nopții sau chiar până în zori.

Buna Vestire este sărbătorită în fiecare an în perioada Postului Mare, fiind una dintre sărbătorile pentru care Biserica acordă dezlegare la pește, indiferent în ce zi ar cădea aceasta. Tradiția spune că cei care țin Postul Paștelui consumă pește în ziua de Buna Vestire pentru a-L imita pe Hristos care a mâncat peşte fript şi fagure de miere la scurt timp după Învierea Sa.

Buna Vestire este cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Ziua Cucului. De ce ziua cucului? Pentru că în această zi are loc primul său cântec, prin care anunță vestirea primăverii.
Potrivit tradiției, dacă primul cântec al cucului era auzit pe stomacul gol, în spatele omului, era semn rău: “Cucu-n spate mi-a cântat/ și moartea m-a săgetat!”
Există obiceiul ca în aceasta zi să se numere de câte ori cucul își cântă numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit.

Flăcăii și fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: “Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mărita)?” Daca se întâmplă ca dupa rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul său echivala cu un an de așteptare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea sa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică.
De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa, era tăiată și pusă în scăldătoarea fetelor, în speranța că flăcăii nu le vor ocoli.

(Imagine: Pictură Nicolae Grigorescu, biserica din Băicoi)