Aprilie/Prier

Aprilie sau Prier este a patra lună a anului în calendarul gregorian și una dintre cele patru luni gregoriene cu o durată de 30 de zile. Această denumire populară a lunii aprilie provine de la verbul “a prii” și înseamnă timp prielnic pentru semănături ori lucrări în gospodărie. Aprilie începe cu aceeași zi a săptămânii ca și iulie în toți anii și ca ianuarie în anii bisecți.

Numele lunii aprilie (latină: Aprilis) vine de la cuvântul latinesc aperio, ire = a deschide, deoarece în aprilie se deschid mugurii plantelor. Înainte de anul 700 î.Hr., luna aprilie era a doua lună a anului în calendarul roman și avea 29 de zile. După ce Iulius Cezar a introdus calendarul iulian în 45 î.Hr., luna aprilie avea 30 de zile și devenea a patra lună a anului. Grecii numeau luna aprilie Mounichion.

În România, luna aprilie, popular, se numește Prier, florariu. Când vremea este înșelătoare, cu timp friguros și secetos pentru lucrările de primăvară, aprilie anunță sărăcie și se numește și ”Traistă-n băț”. În aprilie continuă semănăturile de primăvară, se închid țarinele pentru pășunatul devălmaș, se formează turmele, se tund oile înainte de a fi urcate la munte, se construiesc sau se repară țarcurile și oboarele pentru vite etc. De fapt, în spiritualitatea populară se și spune că ”Prier priește, dar și jupuiește!”, aluzie la zilele capricioase, cu timp potrivnic lucrărilor de sezon.

În luna lui aprilie se fac prevestiri ale vremii ce va urma, astfel se nasc o parte din superstițiile acestei luni, și anume:
• Dacă în luna lui Prier este vreme frumoasă și călduroasă, atunci luna mai va avea vreme rece, cu înghețuri;
• Dacă de Prier este vreme posomorâtă și rece, atunci luna lui mai va avea vreme frumoasă și călduroasă;
• Negura de la răsărit din luna aprilie e semn bun pentru anul în curs;
• Dacă în aprilie tună și fulgeră atunci nu există motive sa ne temem de ger;
• Vremea frumoasă din luna aprilie ne va aduce o vară furtunoasă.

De 1 Aprilie se sărbătorește Ziua Internațională a Păsărilor, eveniment prezent în România încă din perioada interbelică.

La 1 Aprilie se sărbătorește și Ziua Păcălelii, despre care Irina Nicolau spunea în ”Ghidul sărbătorilor românești” (Humanitas, 1998) ”[Astăzi] oamenii se păcălesc. Păcăleala este bună. Ca și carnavalul, ea exploatează forța dezordinii, a lucrurilor făcute pe dos.”

Se pare că originile acestei zile se regăsesc, ca multe alte obiceiuri, în schimbarea calendarului gregorian. Se spune că odată cu această schimbare, mulți nu s-au putut obişnui cu noile date ale sărbătorilor. Și atunci, în timpul lui Carol al IX-lea, mulți neadaptați sărbătoreau Anul Nou la… 1 Aprilie! Cei ce sărbătoreau astfel erau numiți „nebuni de Aprilie”. Apoi obiceiul s-a perpetuat până-n zilele noastre, pierzându-şi semnificația inițială şi păstrând doar… ”nebunia”.

Superstiţia spune că păcăleala de 1 Aprilie trebuie făcută până la ora 12:00, cele după această oră se zice că aduc ghinion. Tot o superstiţie spune că în ziua de 1 Aprilie nu se fac căsătorii pentru că ori acestea nu durează, se destramă ori soţul va fi „sub papuc”. Deasemenea, se spune că dacă nu păcăleşti pe nimeni de 1 Aprilie tot anul până la celălalt 1 Aprilie vei fi tu cel păcălit!